Fotografii ataşate

     Nu-mi plac oamenii cu bani din Iasi. Nu dintr-un soi de invidie exacerbata de criza financiara, ci pur si simplu pentru ca inca nu am auzit de un afacerist iesean care sa imi inspire respect sau, ma rog, acel amestec de noblete si decenta pe care te-ai astepta sa-l intilnesti la un « businessman », asa cum multora le place sa se autointituleze.
     Mi-as dori sincer sa aud si eu de un afacerist care sa stie ce sa vorbeasca, despre cine, cind sa o faca si, daca nu e cu suparare, fara sa provoace vreun atac de cord lingvistilor. Unul despre care sa nu stiu cum a cucerit-o pe nevasta-sa si mai ales pe ultima amanta, care sa stie ca in principiu ca nu te imbraci in blugi la o intilnire de afaceri si mai ales sa poata raspunde politicos la telefon indiferent de cheful de discutie pe care il are. Nu mi-as dori sa-l vad cu pitipoance pe jumatate minore prin crisme, nici urcindu-se baut la volan pentru ca il stie politaiul din rond. Nici sa-l aud injurind ziaristi pentru ca nu-i convine intrebarea sau umilindu-si colaboratorii. Nu as tine neaparat nici sa-i stiu toate masinile, tablourile sau ceasurile de colectie. Mi-ar placea mult sa cunosc un om de afaceri care locuieste intr-o vila cocheta si nu intr-un hambar/sala de sport sau astfel de imobile cu folosinta incerta.
     Un businessman care sa stie ca imaginea sa si a afacerilor sale incepe atunci cind deschide ochii dimineata si uneori nu se termina nici cind viseaza.
Magda Albu